Il iubesc in diminetile infrigurate cand, coborind spre oras, imi ies in drum la marginea padurii caprioare ce ma privesc curioase.
Il iubesc in preajmaCraciunului cand, pe Kogalniceanu, in lumina reflectoarelor din fata bisericii reformate fulgii joaca un dans ce-mi readuce-n suflet bucuria copilariei.
Il iubesc cand teii infloriti imprastie in aer miresme de dragoste si-ti spui ca lumea asta e cel mai bun loc cu putinta si daca, ai si un dram de noroc, chiar poti fi fericit. Uneori…
Il iubesc in multime, in singuratate, in liniste.
Il iubesc in lumina cruda a zilelor de vara, in aerul rarefiat, in praful ridicat si potolit de masinile de stropit; il iubesc in pustietatea strazilor lui august cand crezi ca in oras ai mai ramas doar tu…
Il iubesc in aglomeratia de la semafor, in strigatul de claxoane, in nerabdare, in vibratie.
Il iubesc pe bulevarde, pe strazi inguste si inghesuite, cu farmec de burg medieval, intre oameni relaxati, privind cu bucurie cerul, casele, culorile – traind clipa…
Il iubesc intre cladiri de otel si sticla, intre contraste, intre oameni grabiti, ermetici, indiferenti.
Il iubesc chiar si cand pare desprins dintr-un peisaj postapocaliptic cu drumurile albite de sare, marginite de zapada neagra si noroi; undeva se va gasi cineva sa-ti spuna “ai grija de tine” sau sa-ti ureze “o zi faina”.
Dar, mai ales, il iubesc cand se lasa seara. Il iubesc in exodul multimii spre case; in sirul de lumini ce se prelinge, asemeni unui sarpe mitologic, acoperit cu solzi stralucitori, dinspre centru spre periferii. Il iubesc cat sa-l numesc “acasa”.
Gina Butiuc
sursa foto: aici
*Toate articolele publicate pe 40pluswoman.ro sunt proprietatea autorului. Nici un articol nu poate fi copiat, integral sau partial, fara acordul scris al acestuia, mentionarea sursei si respectarea conditiilor impuse de acesta .
Lasa un comentariu: