Prezentul e ACUM

Prezentul e ACUM

Pe masura ce inaintez prin timp, inteleg tot mai mult ca adevarata putere a unui om vine din capacitatea de putea spune DA sau NU, siesi si oricui are nevoie de o pozitionare din partea sa, intr-un moment clar defint . De a fi onest si de a-si asuma consecintele propriei onestitati. Acum si oricand.

Am inceput sa valorizez un om prin prisma acestui unic criteriu, ce-l consider quintesenta tuturor probelor de vointa, de rabdare, de rezistenta si perseverenta pe care viata – ori tu insuti – le-ar putea asterne la un moment dat in fata ta.

Am intalnit de-a lungul timpului atat de multi oameni care stiau spune “vreau” fiind insa complet incapabili a spune “da” atunci cand materializarea dorintei se afla in fata lor doar la distanta acelui “da”.

Si am intalnit pe si mai multi complacandu-se in minciuni interminabile, pierzandu-se in panze de amagiri dulci-amare, construind complicate edificii din cuvinte evazive, din “poate”, “posibil”, “sa vedem”, “incerc”, “nu stiu inca”, “nu e momentul”, “vorbim… maine… saptamana viitoare… anul viitor”.

Poate ca tu esti nemuritor. Poate ai facut un pact cu diavolul iar vesnicia din tine stie ca va exista maine.

Pentru ceilalti, care suntem muritori de rand, prezentul e ACUM. 

 

Gina Butiuc

sursa foto: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a primi cele mai noi articole

Comments

  1. Eh, stiu ei sa spuna si da si nu tot la fel cum spun si “vreau”, ca problema nu-i la spus ci fix la facut. A spune “vreau” e simplu, a chiar voi e al naibii de complicat, ca se masoara direct in a fi dispus sa platesti cat sange iti cere, cam asa.

    Un an frumos!

  2. Prezentul e azi, dupa cum bine spui
    Dar el este treapta lui maine. Dumnezeu ne a creat diferiti tocmai pentru a ne completa si tolera. Unde ar fi bucuria sau lacrima descoperirilor de maine, dacă am fi fost la fel ?
    Îmbrățișari pentru tine Gina

    • Din fericire, nu suntem la fel. Pacat insa ca, cu unii oameni, orice descoperire e insotita de lacrimi, bucuria e exilata.

Leave a Reply to Diana Coman Cancel reply

*