Poate ca sunt o oglinda. Acea oglinda in care te privesti si vezi mult din ceea ce nu ai indraznit sa vezi in tine. Sau nu ai putut. Sau ti-a fost teama. Sau ai negat. Sau, poate, prea mult timp ti s-a spus ca nu ești. Sau ca esti.
Poate ca sunt hartia de turnesol care iti revela identitatea ascunsa. Sau poate ca sunt caldura flacarii ce dezvaluie ca prin magie secretul unei scrisori asternuta cu cerneala invizibila.
Poate ca sunt luciul unui lac de munte in care te regasesti in profunzime, in liniste, in calm stiind ca fiecare piatra ce-i tulbura perfectiunea e doar o alta comoara ce va astepta in adancuri sa fie descoprita.
Poate ca sunt o intindere imaculata de zapada ce rescrie trecutul si iti deschide o alta pagina pentru a-ti rescrie sufletul.
Poate ca sunt un pisc pietros, greu de escaladat, care te provoaca sa-ti fortezi limitele si, chiar si atunci cand simti ca nu mai poti, sa mai poti, totusi, inca putin.
Poate ca sunt tacere. Tacere simpla si buna ca palma unui bunic ce tine palma ta protectiv.
Poate ca sunt vifor, taios si aspru, cand doar cruda realitate te mai poate tine viu.
Poate ca sunt lacrimi linistite ce spala durere, rusine, umilinta, frica, dor, sau suvoaie de revolta ce au rupt zagazul controlului.
Poate ca sunt un desert care ascunde misterul unui trecut maret distrus de presiune, de pasiune, de vant, de arsita, de inghet.
Poate ca sunt o ploaie de vara, cu promisiunea unui curcubeu, cu speranta soarelui ce straluceste, cu ropot purificator.
Poate ca sunt o pagina dintr-un ziar care iti spune totul – si nimic.
Poate ca sunt furtuna, acea furtuna ce distruge, ce rupe poduri si dezradacineaza copacii pentru a putea sa reconstruiesti si sa replantezi lumea ta.
Poate ca sunt catalizatorul pentru visurile tale latente, pentru talentul tau sufocat de indoieli, pentru potentialul nestiut dar care te cheama.
Poate ca sunt demonul pe care l-ai privit in ochi cu curaj – si care ti-a raspuns.
Poate ca sunt un cer de toamna pictat in albastru si violet ce priveste cu detasare spectacolul exploziei de culori in care se invesmanta pamantul.
Sunt toate acestea la un loc – si inca ceva in plus. Ceva ce adaug in fiecare zi astfel incat maine sa fiu si mai aproape de eu care trebuie sa fiu.
Gina Butiuc
sursa foto: aici
Lasa un comentariu: