Oare de cate ori ai auzit de la partenerul tau: “Tu trebuia sa faci cum ti-am spus eu!” sau “Altadata sa asculti de mine!”? De cate ori ai facut cum a vrut el desi ti-ai dorit cu totul altceva? De cate ori ai renuntat la confortul tau – fizic sau emotional – de dragul linistii, al presupusei armonii?
Deseori credem ca varianta compromisului este cea care va aduce echilibrul. Ca renuntarea poate impaca spiritele. Ca subordonarea in fata vointei celuilalt e cheia buneiintelegeri.
Ca cel puternic si intelept stie sa renunte.
De cate ori te-ai gandit ca ai vrea sa fii condusa cu blandete si intelepciune si ca demonstratiile de vointa sunt, de fapt, o demonstratie de slabiciune, de frustrare si complexe de inferioritate? Ca forta reala se exprima, de fapt, prin cooperare, prin gesturi incepute de unul si continuate de celalalt fara a fi important care e cel care initiaza si care cel care continua…
Ca ultimul cuvant nu e, de fapt, niciodata ultimul ci doar premisa pentru urmatorul. Pentru primul de maine. Asa cum intr-un tango sunt doi iar pasii curg unul din celalat.
Si tot ca in tango, a te lasa condusa e cel mai pur gest de incredere si daruire.
sursa foto: aici
*Toate articolele publicate pe 40pluswoman.ro sunt proprietatea autorului. Nici un articol nu poate fi copiat, integral sau partial, fara acordul scris al acestuia, mentionarea sursei si respectarea conditiilor impuse de acesta .
Da… Si eu am facut aceasta greseala. Spun ” greseala” acum, cand, dupa aproape 20 de ani de casnicie si doi baieti frumosi si destepti, am avut curajul sa- mi iau copiii si sa o iau de la capat. Am sperat tot timpul ca in familia mea va exista aceeasi atmosfera de dragoste si respect reciproc ca in cea din care provin. Atunci cand insultele si jignirile permanente devin un mod de viata, mai bine pleci. Macar eu sa imi acord respectul cuvenit….mie si copiilor mei.
Adevarat ce spui!
Dar ce te faci cand el nu stie sa danseze?!
Ai doua posibilitati: incerci (o vreme!) sa-l inveti sa danseze, sau cauti un dansator veritabil.
Daca “dansul” e la propiu, poti sa renunti si tu la dans deoarece aveti multe alte preocupari comune si care va fac placere amandurora, daca “dansul” e la figurat (e o figura de stil pentru viata in cuplu), atunci e valabila afirmatia ta.
Am folosit aici dansul ca figura de stil pentru relatia de cuplu. Iti multumesc pentru comment, Petrica.
Cand fiecare aude alt ritm si danseaza de asemenea stiluri diferite…concluzia e clara: nu formeaza un cuplu. Deci , daca nu ai cu cine , macar sa ai curajul sa pui punct si sa iti continui drumul pe melodia ta , cea pe care o simti … adica fii tu insati pana la capat, pentru ca nu stii niciodata cat mai ai pana la capat…..