Despre intuitie Osho spune ca este treapta cea mai inalta pe scara constiintei. Treapta cea mai de jos este instinctul; a doua, cea din mijloc, este intelectul; treapta superioara este intuitia. Toate sunt calitati innascute, iar dezvoltarea acestora este determinata exclusiv de catre individ, nu prin actiuni exterioare.
Sunt teorii care sustin ca toata experienta dobandita pe cale rationala este de natura a ne limita deoarece intuneca experienta mult mai complexa acumulata de spirit in indelungata sa calatorie, invataturi ce au fost acumulate nemijlocit. Simturile noastre – si, deci, intelectul – ofera posibilitati limitate de cunoastere, bazate pe informatiile obtinute exclusiv in aceasta existenta. In comparatie cu acest tip de cunoastere, intuitia ofera posibilitatea de a obtine raspunsuri la intrebari fundamentale, nu prin intermediul receptorilor si analizatorilor, ci in mod existential.
Cel mai bun exemplu sunt situatiile in care un plan foarte atent elaborat, bazat pe rationamente si strategii solide care toate indica rezultate pozitive, este demontat de un sentiment inexplicabil de ingrijorare. Pe care, de cele mai multe ori, nu-l ascultam – fiindca, ce poate sa se intample rau cand totul a fost analizat, calculat si planificat atent?! Urmezi planul si, in scurt timp, iti dai seama ca ar fi trebuit sa asculti acel sentiment care-ti spunea sa fi prudent. Acel sentiment era, de fapt, intuitia care, cu instrumentele oferite de mult mai mult decat ratiunea iti poate oferi, iti transmitea informatii la care celelalte simturi nu au acces.
De aceea, in zilele in care te pregatesti sa pleci undeva – dar diverse nimicuri te fac sa mai intarzii ca dupa aceea sa descoperi ca daca te aflai mai devreme intr-un anumit loc nu ar fi fost bine pentru tine sau, dimpotriva, ai fi ratat ceva important, sau, cand ai luat cate o decizie ce parea a sfida orice logica, gandeste-te ca ai facut cel mai bun lucru posibil: ti-ai ascultat intuitia.
Gina Butiuc
sursa foto: aici
Lasa un comentariu: