De cate ori ti s-a adresat intebarea “ce mai faci?” dar in ochii interlocutorului ai citit explicit indiferenta? Sau, intr-un moment delicat, ai fost intrebata: “cu ce te pot ajuta?”?
Probabil ca, la prima intrebare, de obicei raspunzi, mai mult sau mai putin convingator: “bine”.
Dar ai dat, vreodata, un raspuns concret la intrebarea: “cu ce te pot ajuta?”? Probabil ca nu. Daca ai face-o, ai avea surpriza sa vezi surprinderea interlocutorului. Apoi, modul in care se eschiveaza.
In urma cu cateva zile un partener de business imi spunea ca dupa fiecare eveniment pe care-l organizeaza scrie tuturor participantilor pentru follow-up. Una din intrebari este daca ii poate ajuta cu ceva. Din sute de oameni, unul singur i-a raspuns vreodata la aceasta intebare: i-a spus ca se va gandi cu ce l-ar putea ajuta. Era surprins ca oamenii nu raspund la oferta lui de a-i ajuta.
Dar oamenii s-au obisnuit ca aceasta intrebare este adresata doar de dragul conversatiei sau pentru a face impresie. Oare chiar suntem pregatiti sa oferim sprijin real atunci cand adresam aceasta intrebare? Sau chiar vrem sa stim cum e omul din fata noastra cand il intrebam ce mai face?!
In momentul in care te adresezi cuiva oferindu-i sprijinul tau asigura-te ca esti capabil sa i-l oferi. Ca ai dorinta, vointa si putinta de a o face. Ca, in momentul in care ai adresat intrebarea, ai identificat deja cateva aspecte in care tu poti fi util acelui om. Si nu vei da inapoi daca iti va raspunde. Fiindca, nu e nimic mai neonorant ca, dupa ce ai oferit de conjunctura o mana, cand ti se accepta aceasta mana, sa-ti incurajezi interlocutorul cu celebra fraza: “sigur gasesti tu o solutie…” .
Gina Butiuc
sursa foto: aici
Lasa un comentariu: