Ieri am participat la un seminar pentru investitii. Excelent eveniment, dar nu despre el vreau sa va vorbesc. Stiti si voi cum e la astfel de cursuri, seminarii si workshop-uri: un speaker charismatic iti prezinta intr-o forma dinamica, penetranta, informatii despre care ai tot auzit si mereu nu ti-ai facut timp sa le deslusesti. La final, descoperi ca unele lucruri le stiai, de fapt, si esti incantat ca ti-au fost confirmate, ca unele lucruri nu le vei intelege niciodata dar, cel mai important, pleci cu o dorinta intensa de a trece la actiune.
Insa cel mai mare merit al acestori speakeri cred ca e abilitatea fantastica de a-ti inocula cel putin o idee care sa te faca sa-ti pui intrebari. In momentul in care incepi sa-ti pui intrebari, samanta provocarii a fost plantata.
Speakerul de ieri ne-a lansat, in mod retoric, urmatoarea intrebare: “Care e visul tau nebunesc? Acel vis pe care daca il spui altcuiva ar rade fiindca pare imposibil de realizat.”
M-am gandit la visul meu nebunesc ce a incoltit in mintea mea pe la 8-9 ani si pentru implinirea caruia am asteptat, am creat, am muncit, am creat din nou, am plutit intre agonie si extaz, m-am restructurat, am visat din nou, l-am vazut nascut, crescut, maturizat. Primul raspuns care mi-a venit in minte a fost: “Eu mi-am implinit visul nebunesc.”
Si toate emotiile mele au luat o pauza in acel moment.
Dar mintea mea se confrunta cu samanta provocarii ce incepea deja sa germineze.
Cateva ore mai tarziu, in drum spre casa, in timp ce conduceam acompaniata de Lenny Kravitz, m-am trezit zambind. M-am trezit zambind fiindca m-am gandit la tine. Si la tine. Si la tine. La voi toate. La visul meu nebunesc din prezent si din viitorul apropiat.
Si am inceput sa ma intreb care ar putea fi visul TAU nebunesc.
sursa foto: aici
Lasa un comentariu: