Cu ani in urma, un amic al meu avea obiceiul de a-si testa noii angajati printr-un stagiu al tacerii. O data angajati, tinerii “ucenici” aveau de parcurs o perioada de tacere demna de un discipol al lui Pitagora: intr-un interval de cateva luni acestia nu puteau vorbi, fiind doar observatori. Desi aceasta ucenicie parea draconica pentru cineva ce privea din exterior, job-urile in compania amicului meu erau extrem de vanate de zeci de candidati. Asemeni ucenicilor din antichitate, in perioada de “abstinenta” de la vorbire tinerii invatacei aveau rolul de a asculta si de a observa, pentru prima data devenind constienti cat de mult pierd in timp ce vorbesc.
Desigur, comunicarea e esentiala in relatiile interumane. Insa, in tacere, prind contur emotiile, ideile si, poate, se nasc actiunile de valoare. Il poti asculta pe celalalt – si te poti “asculta” pe tine.
In timp ce vorbesti, poti pierde aspecte esentiale din ceea ce interlocutorul iti transmite. Concentrat fiind asupra propriilor cuvinte si emotii, e posibil sa omiti piese-cheie din dialogul cu cel din fata ta. Ragazul dat siesi pentru a asculta in tacere poate fi cel mai curat semn de putere: puterea de a acorda respect celuilalt ascultandu-l, puterea de a-ti acorda timp de reflectie, de a-ti supune reactiile si de a nu fi impulsiv dar, mai ales, puterea ta asupra ta insuti ce vine din autocunoastere.
Deseori exprimarea fara cenzura este asimilata sinceritatii. Insa a arunca in lume tot gunoiul tau mental si emotional nu este o dovada de sinceritate ci una de lipsa de responsabilitate. Nimeni nu este obligat a recepta tot ceea ce se infiripa in mintea si in sufletul nostru. Poate fi o forma de eliberare – chiar terapeutica – exprimarea cu glas tare a tot ceea ce ne preocupa. Insa, ce facem cu cei asupra carora am transferat acest tot?! De aceea, a filtra ceea ce trimitem spre ceilalti – de cele mai multe ori cei dragi noua! – ar trebui sa fie o preocupare a fiecaruia dintre noi. “Eu spun intotdeauna adevarul!” – am auzit spunand pe cineva. Insa a spune adevarul nu e echivalent cu a exprima in cuvinte tot ceea ce-ti trece prin minte.
De aceea se spune ca”e nevoie de mult talent sa cunosti mai multe limbi straine, insa e o dovada de mare intelepciune sa sti sa taci.”
Gina Butiuc
sursa foto: aici
*Toate articolele publicate pe 40pluswoman.ro sunt proprietatea autorului. Nici un articol nu poate fi copiat, integral sau partial, fara acordul scris al acestuia, mentionarea sursei si respectarea conditiilor impuse de acesta .
Atunci cand nu esti pregatit intr-un domeniu si esti inconjurat de persoane care au rolul de a te ajuta si de a te face sa intelegi, banuiesc ca mai mult decat tacere nu poti cere.
Sau oferi…