Nu am pierdut niciodata

Nu am pierdut niciodata

Citind titlul, se vor constitui din start doua tabere. Unii – care ma cunosc sau au avut puterea de a trece dicolo de aparente – vor spune: “-Dar tu ai pierdut mereu! Ai uitat de cate ori a trebuit sa o iei de la capat?! Ai uitat de cate ori ai fost la un milimetru de reusita si, in ultimul moment, ai pierdut totul?! Ai uitat de cate ori ai trecut prin foc, ai umblat pe spini sperand in succes – iar succesul nu a venit?! Ai uitat de cate ori rezultatul a venit atat de tarziu si dupa atat de mult chin incat ai fost prea obosita sa te mai bucuri de el?! De cate ori a venit prea tarziu, atat de tarziu incat a fost inutil?! Ai uitat de amputarile de suflet, de vise, de viata pe care le-ai adus ofranda pentru … ce?! Ai uitat de sperante pierdute, de lacrimi, de nesom, de ne-vise?!”.

Si, vor fi ceilalti, care vor spune: “- Cat de ipocrita poti fi… Ai totul. Nici nu se pune problema ca ai fi pierdut vreodata. De unde ideea asta ridicola?!”.

Toti renuntam la ceva pe drumul nostru. Uneori la un bun, alteori la o emotie, alteori la un fior ce ne trezea sufletul in zori si, o data cu el, intreaga fiinta. Uneori renuntam la cineva drag – atat de drag, incat credem ca tot sufletul nostru va merge cu el. Alteori lasam sa plece visuri de care ne-am legat aripile si tot zborul ne e schiop din clipa aceea.

Toti suntem si tradati uneori.

Dar pierdem cu adevarat atunci cand lasam visele, dorul, sufletul sa plece?

Eu nu am pierdut niciodata.

Fiindca in locul fiecarui vis sacrificat a crescut o forta de nestramutat.

Fiindca in urma emotiilor furate a ramas o profunda intelegere.

Fiindca furtuna fost mereu urmata de linistea intelepciunii si armonia echilibrului.

Fiindca tot ceea ce a fost luat – sau dat, cu buna stiinta, fara contrapartita – a fost rasplatit cu iubire neconditionata.

Fiindca fiecare tradare mi-a dat si mai multa incredere in mine.

Eu nu am pierdut niciodata.

Fiindca am castigat un suflet liber si linistitit.

 

Gina Butiuc

sursa foto: aici

 

 

*Toate articolele publicate pe 40pluswoman.ro sunt proprietatea autorului. Nici un articol nu poate fi copiat, integral sau partial, fara acordul scris al acestuia,  mentionarea sursei si respectarea conditiilor impuse de acesta .

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a primi cele mai noi articole

Comments

  1. Toată șmecheria e cum să transformi pierderea într-un câștig… 😉

  2. Pierderile nu pot fi întotdeauna evitate, pentru că multe dintre ele nu țin de tine; dar măcar te împaci mai ușor cu gândul că nu îți aparține greșeala…

    • Intr-adevar, e si acesta un mod de a trece mai usor peste momentele de impas. Insa intotdeauna avem si noi contributia noastra, chiar daca e mai usor sa o ignoram. Dar stii ce se intampla daca ignori asta la nesfarsit? Esti pus, la nesfarsit, in acelasi tip de situatii – si nu stii de ce, fiindca, iti spui, ca nu esti tu vinovat…

  3. Omul ar trebui să știe că eșecul este o parte din câștig. Niciodată să nu ne pierdem speranța, că atunci când pierdem, putem câștiga însutit pe alte părți. Sufletul omului este datul cel mai de preț, care poate fi înnobilat prin faptele pe care le facem.

    • Gina Butiuc :

      Asa e, Angelica. Si bine ar fi sa ne putem aminti asta in momentele cele grele… Esti inteleapta, iti multumesc ca esti aici.

  4. Cum reusesti???ca eu urlu in fiecare noapte cu miinile spre cer,las lacrimi sa curga continuu si…nu reusesc…

    • Mariana, sunt sigura ca vei reusi. Dupa cum stiu sigur ca fiecare avem si nopti in care urlam cu mainile spre cer. Tot ce pot sa sper e ca, uneori, lacrimile sa curga de bucurie… Hai, fruntea sus, stiu sigur ca ai puterea sa mergi inainte!

  5. Cit adevar spun cuvintele tale,parca mi-ai desenat portretul,Dzeu niciodata nu ne da mai mult decit putem duce,consider ca fiecare examen al vietii pe care il trec ma face mai puternica ,demulte ori m-am simtit ca cenusa spulberata de vint ,dar…cum dupa furtuna iese soarele asa si eu ma refac pregatindu-ma pentru un alt examen.Cu rabdare si perseverenta,cu recunoastere si iertare ajungem sa vedem curcubeul.Felicitari pentru minunatele articole!Esti o persoana deosebita.

  6. Frumos scris, mi-a facut plăcere. Citeam undeva nu demult: cu cit mai multe cicatrici cu atit mai frumos e sufletul. Ne dam cu capul de pereți… dar daca reușim sa vedem fărâma aceea buna si n-o lăsam prada mucegaiului, ci o semănam mai departe, aceea ne va da energiile pentru a zâmbi si zbura in continuare. Zambetul e primul pas. Priviți in oglinda si zâmbiți: veți ghici ce vreau sa spun. Love & Light

  7. Sunteți puternică și vă admir. Eu nu pot să nu regret multe, deși m-au făcut mai puternică și mai înțeleaptă. Am pierdut undeva pe traseu bunătatea din mine și încrederea deplină în oameni. La un moment dat am pierdut și speranța dar Dumnezeu e bun și mi-a redat-o. Am pierdut ani mulți lângă cineva care m-a considerat un nimeni ..și nu am putut realiza decât foarte greu ce rău am ajuns.

    • Draga Alina, la momentul potrivit vei recastiga increderea in oameni – in cei care o merita. Sunt sigura ca nu ti-ai pierdut bunatatea, faptul ca esti aici si spui ca ai pierdut-o e tocmai semnul ca acea bunatate e in tine. Iar daca exista speranta, exista nenumarate sanse de a o lua de la capat: noi, femeile ce am luat viata in piept, stim sa facem asta atat de bine…
      Fruntea sus – si curaj!

  8. Citind reflexive tale, mi-am amintit de vechiul şlagãr:
    “Dupã noapte vine zi,
    Cât ai vrea în loc s-o ții,
    Omule,
    Dupã ploaie bucurii,
    Viața nur trece-ntr-o zi,
    Omule.

    În momentele triste caut ceva vesel şi plãcut, sã-mi bucur inima şi ochii, mã bucur dimineața când vâd lumina zilei, mã bucur cã mã pot mişca.
    Câtã vreme ştiu cã am acționat în armonie cu impulsurile date de inimã şi rațiune, nur îmi fac griji pentru mine şi nu-mi plâng de milã, ci plâng de mila celui/celor ce nu mã înțeleg sau îşi închipuie cã au dreptate absolutã.

  9. Iti amintesti, Gina?
    Mi-e inima sura ca o minge de sare lucrata in ocne. Cine nu cunoaste truda si setea inchise intr-un bulgare de sare sa stea la o parte.”
    Iti amintesti Gina?
    Tu insati esti o Lorelei. Ai stiut cand sa iubesti, daruiesti, mucesti, dar si cand sa renunti. Renuntarile de foarte multe ori sunt incununarea vietii.
    “A trecut o ploaie de primăvară şi s-a tesut in zare brâul frânt de mătase al curcubeului. Cu el îmi încing mijlocul şi mă duc…”

    Te imbratisez!

Lasa un comentariu:

*