In momentele de impas, mai mult ca oricand, te orientezi spre tine. Privesti in sufletul tau, analizezi si diseci pana la ultimul atom ceea ce ti se intampla, ceea ce simti. Crezi ca nu e drept sa ti se intample tie asa ceva. Poate ca nici nu e drept. Si, dupa concluzia asta, o iei de la capat. Revezi la nesfarsit filmul evenimentelor, te sfarmi cautand exact cuvantul, actiunea, contextul care a declansat totul. Te tot intrebi ce ai face diferit daca ai putea. Ignori sau ranesti oameni buni care sunt balsam pe sufletul tau fiindca durerea ta e cea mai de pret.
Ai ajuns sa coabitezi cu durerea ta. Asa cum faci cu un partener drag. Ii dedici primul gand din zi, o duci cu tine intre prieteni, la munca, in lume. Investesti in ea mare parte din energia ta. O hranesti cu toata energia emotiilor, gandurilor si cuvintelor tale. Adormi seara cu ea in gand si o duci cu tine in lumea viselor alimentand-o cu puterea subconstientului.
Dar intr-o zi iti iese in cale un om a carui drama e incomparabil mai mare ca a ta. Sau, poate, chiar mai reala. Si, dintr-o data, te trezesti si-ti vezi toata viata cu alti ochi si aproape ca ti se face rusine de lamentarile tale. De faptul ca te-ai simtit distrusa fiindca un singur aspect al vietii tale nu functiona perfect. Si incepi sa fii recunoscatoare pentru ca esti vie, pentru ca esti intreaga tu si ai tai si poti sta acum sa citesti aceste randuri.
Toti ducem cu noi dureri ce sapa caverne in sufletele noastre. Si toti avem in apropierea noastra oameni ce cunosc disperarea – dar nu-i vedem fiindca egoismul ne orbeste.
Inceteaza sa-ti plangi de mila. Priveste in jurul tau. Cand esti la pamant, intoarce-te spre ceilalti. Ofera vorbe bune si un zambet cuiva care nu a zambit de mult fiindca nu a avut motive. Ofera companie unui om abandonat. Gateste ceva bun si pune la pachet pentru un om flamand – nu ce nu ti-a trebuit tie, ci din bunul tau! Ofera celor ce au nevoie ce ai tu bun, nu ceea ce ai de aruncat. Trateaza-i pe ceilalti asa cum tu ai nevoie, cum sufletul tau tanjeste.
Nimic nu alina un suflet zdrobit mai mult decat altruismul si compasiunea.
Gina Butiuc
sursa foto: aici
*Toate articolele publicate pe 40pluswoman.ro sunt proprietatea autorului. Nici un articol nu poate fi copiat, integral sau partial, fara acordul scris al acestuia, mentionarea sursei si respectarea conditiilor impuse de acesta .
Interesant articolul. De acord 100%. Imaginea este foarte inspirata de asemenea.
Multumesc.
minunat .//asa este
Nici întoarcerea la rădăcini nu e rea… 🙂
Asa e…
Superbă poza! 🙂
Da, și mie mi-a plăcut din prima. 🙂
Felicitari pentru articol ! ( le )
Da, le dam o valoare prea mare problemelor.
Succes !
Mulțumesc, Lidia. Bun-venit pe blog!
Un articolo ca un balsam pe suflet. Sau ca un dus rece, ce aduce trezirea.
Multumesc pentru acest articol, multumesc pentru ca existi!
Draga Silvia, ma bucura nespus intalnirea noastra.
Multumesc!!
Felicitari pentru realitatea cuvintelor expuse.
Multumesc, Georgeta. Bun-venit!
Traiesc zi de zi cu marea mea durere si ma intreb de ce oare nu mai scap de aceasta durere de cand ma stiu. Imi plang zilnic de mila si nu am nici o putere !
Draga Georgeta, Sper sa poti depasi aceasta durere si sa incepi sa vezi ca in asfintit se gaseste si lumina. Te imbratisez!