Vorbim mult insa vorbe din sufletul nostru nu vor mai fi spuse. Din frica. Din neputinta. Din indiferenta. Sau, fiindca era "de la sine inteles".
Cele ce nu vor mai fi spuse…

Cele ce nu vor mai fi spuse…

In dimineata asta i-am spus ca am iertat-o. I-am spus cu gandul meu, si cu suflet meu, catre sufletul ei.

Caci ea nu mai e.

Dupa ani in care multe resentimente au durut si dupa ani in care uitarea si iertarea si-au facut drum. Doar de mine stiute. Dupa ani in care mi-am tot spus ca, intr-o zi, voi intra la ea si-i voi spune ca toate sunt in urma si ca intre noi s-a asternut iertarea. Mi-am tot spus ca va veni acea zi si eram convinsa ca va fi.

Dar nu mai sunt zile. Dintr-o data, toate zilele s-au dus. Si-mi spun ca daca ai iertat, trebuie sa spui ca ai iertat. Daca ai iubit, trebuie sa spui ca ai iubit. Daca ai zburat, trebuie sa spui ca ai zburat celui ce ti-a sustinut aripile. Fiindca daca faci asta si aripile lui vor fi mai puternice.

“Tu stii ca te iubesc. Ce rost are sa-ti tot spun?!…”

Vorbim mult insa vorbe din sufletul nostru nu vor mai fi spuse. Din frica. Din neputinta. Din indiferenta. Din amanare. Din credinta ca mai e timp. Ca nu e timpul, inca. Ca, in timp, va fi mai usor. Sau nu va mai fi nevoie. Sau, fiindca era de la sine inteles.

Tu stii ca te-am iertat. Ar fi avut sens sa-ti spun…

 

Gina Butiuc

sursa foto: aici

 

 

*Toate articolele publicate pe 40pluswoman.ro sunt proprietatea autorului. Nici un articol nu poate fi copiat, integral sau partial, fara acordul scris al acestuia,  mentionarea sursei si respectarea conditiilor impuse de acesta .

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a primi cele mai noi articole

Lasa un comentariu:

*