Despre iubire

Despre iubire

Vorbim despre iubire, traim pentru iubire, luptam, visam, ne transformam pentru iubire. Dedicam zile si nopti iubirii – si ne daruim cu totul cand simtim ca acolo e sensul nostru de a fi.

Pentru ca asa si e: in iubire e sensul nostru de a fi. In iubirea ce inalta, innobileaza, completeaza, uneste, construieste. Uneori, in iubirea mistuitoare, in urma careia ramai purificat. 

Insa, in mod obligatoriu, mai bun.

”Iubiti-va unul pe altul, dar nu incatusati iubirea:
Mai bine lasati o mare miscatoare intre tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va unul altuia cupele dar nu beti din aceeasi cupa.
Dati-va unul altuia din painea voastra dar nu mancati din aceeasi felie.
Cantati si dansati impreuna si fiti bucurosi, dar fiecare din voi sa fie singur,
Ca strunele lautei care stau singure, desi vibreaza cu aceeasi muzica.

Daruiti-va inima unul altuia, dar nu spre pastrare,
Caci numai mana Vietii va poate incapea inimile.
Si stati impreuna, dar nu prea aproape unul de altul.
Caci stalpii templului stau unul de altul departati,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul in umbra celuilalt.”

(Kahlil Gibran, Profetul)

 

Gina Butiuc

sursa foto: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a primi cele mai noi articole

Comments

  1. Iubirea poate fi doar un plus infinit de rasarituri, nu o colivie de aur.
    “Ca strunele lautei care stau singure, desi vibreaza cu aceeasi muzica” Ce as mai putea spune?
    Si totusi, iubirea are atat de multe fete, mistuie si inalta in acelasi timp.

Lasa un comentariu:

*